| 1.
|
OSTRACIZ'A, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viaţa publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. - Din fr. ostracizer.
Sursă
: DEX'98
(40853)
- Iris |
| |
| 2.
|
OSTRACIZ'A vb. v. surghiuni. Sursă
: Sinonime
( 198179)
- siveco |
| |
| 3.
|
ostraciz'a vb., ind. prez. 1 sg. ostraciz'ez, 3 sg. si pl. ostracize'ază
Sursă
: DOR
(267793)
- siveco |
| |
| 4.
|
A OSTRACIZ//'A ~'ez tranz. 1) (persoane) A exclude din viaţa publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu os-tentaţie, considerând nedorit. /<fr. ostraciser
Sursă
: NODEX
(346009)
- siveco |
| |
|
|